Friday, February 28, 2014

A venit primavara

 In calendarul romanilor, ziua de 1 Martie era inchinata zeului Marte, patronul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Astazi, ea emana bucuria renasterii, credinta, optimism si veselie.

In prima zi a lunii martie, femeile si copiii poarta martisorul, podoaba cu snur alb-rosu, care reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Acest moment important din an marcheaza un nou ciclu al vietii si este inchinat renasterii vietii pe pamant, florilor si fecunditatii pamantului. Sursa



Thursday, February 27, 2014

CE-L IZBAVESTE PE OM DE TOT PACATUL


   
  Sfatul cel mai recomandat atât monahilor, cât si credinciosilor, era acesta:
 „Daca vrei sa mergi drept înaintea lui Dumnezeu, îti trebuie doua ziduri. Dar nu de caramida, nu de piatra, nu de pamânt, ci doua ziduri duhovnicesti. Sa aveti frica de Dumnezeu în dreapta, caci zice Proorocul David: Cu frica de Dumnezeu se abate tot omul de la rau; iar în stânga sa aveti frica mortii, caci zice Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si în veac nu vei gresi.
     Aceste doua fapte bune – frica de Dumnezeu si cugetarea la moarte – îl izbavesc pe om de tot pacatul.

Wednesday, February 26, 2014

Smerenia Vesmant Dumnezeiesc



Avva Isaac Sirul numește smerenia ”veșmânt dumnezeiesc”. Cu smerenia, spune, s-a înveșmântat Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu și astfel a fost cu putință să Se pogoare din ceruri, iar pământul a putut să Îl primească fără să se mistuie în foc.Smerenia îl împodobește pe om. Omul smerit, oriunde s-ar afla, răspândește har în chip tainic și se face iubit și preferat de toți.

De smerenie, demonii se cutremură, întocmai cum s-a întâmplat cu un monah ascultător: un creștin avea o fiică demonizată și a dus-o la mulți doctori, dar nu i-a găsit leac. Acest creștin avea prieten un om duhovnicesc, care ținea legătura cu monahii și spunându-i supărarea și durerea sa pentru copilă, acela l-a sfătuit: ”Copilul tău va afla tămăduire, doar dacă chemi un monah ascultător și vine în casa ta și face o rugăciune și vei vedea că îndată copilul ți se va face bine”.

— Unde îl voi găsi pe acel monah?

— Uite! Jos, în piață, coboară, spune, din pustie monahi ucenici tineri și vând diferite rucodelii. Unui asemenea monah spune-i: ”Vino la mine acasă să îți plătesc rucodeliile, pentru că acum nu am bani la mine”. Și spune-i să îți facă o rugăciune și vei vedea că fiica ta se va face bine.

Acesta, îndată, de dimineață coboară în piață, vede un tânăr monah care vindea acolo diferite rucodelii. Îi spune:

— Părinte, cu cât dai acestea?

— Cu atât, îi spune monahul.

— Poți să vii până la casa mea să te plătesc, pentru că nu am bani la mine.
Vin, spune acesta.

Și pe când mergeau ei către casă și se apropiau, diavolul a prins de veste că a venit ceasul să iasă din om și s-a pregătit și el de atac. Și intrând monahul în casă, îl întâmpină fata și îndată ridică mâna la el și îi dă o palmă peste obraz. Acesta, monahul, a întors și celălalt obraz, iar fata l-a lovit și peste acela, apoi, îndată, a căzut jos și făcea spume la gură. În cele din urmă, plecând demonul, a spus că ”porunca lui Hristos mă scoate și mă alungă”. Și îndată s-a tămăduit copila. Ascultătorul acesta, din faptul relatat, se vede că era un monah cercat și înaintat în șlefuirea și tămăduirea sufletului său.

În rugăciunea noastră totdeauna să Îl rugăm și să Îl implorăm pe Dumnezeu să ne slobozească de această fiară, de egoism și să ne dăruiască sfânta smerenie a sufletului.

Sunday, February 23, 2014

Duminica Infricosatoarei Judecati

     În tot cursul anului nu există o Evanghelie mai zguduitoare ca aceasta pe care ne-o pune în faţă Sfânta Biserică astăzi. Această Evanghelie ne zguduie sufletul, căci ne vorbeşte despre acea cumplită zi care va însemna ultimul act al istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului Omului, ziua împlinirii împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum zicem şi în Simbolul Credinţei: "... A cărui împărăţie nu va avea sfârşit�. Imaginea aceasta a judecăţii celei din urmă au avut-o în faţa ochilor întotdeauna creştinii adevăraţi din toate veacurile. ...
 O ploaie de foc şi pucioasă va îneca pământul şi tot ce se găseşte pe deasupra lui va ajunge într-un minut pradă flăcărilor şi va fierbe apa în mări şi în oceane cum fierbe apa în oală la foc. Îngrozite vor ieşi fiarele şi toate vietăţile răcnind de durere şi sfâşiind văzduhul cu ţipetele lor. Astfel nu va mai rămâne decât o grămadă de cenuşă fumegând, iar pământul va fi întocmai ca un mormânt luminat de un slab opaiţ. În acest întuneric va domni o tăcere adâncă şi posomorâtă. În această tăcere se va auzi un zgomot mai înspăimântător decât trăsnetele cele mai puternice. 
       Acesta va fi sunetul trâmbiţei cele de pe urmă de care vorbeşte Sfânta Scriptură, atunci îngerii judecăţii vor suna în cele patru colţuri ale lumii, căci acesta va fi glasul care va ieşi din gura Fiului lui Dumnezeu şi va porunci neamului omenesc zicând: "SCULAŢI-VĂ, MORŢILOR, IEŞIŢI LA ÎNVIERE!� La acest glas vor tresări toţi morţii din morminte şi din adâncurile mării, osemintele vechi se vor mişca, membrele risipite se vor apropia, ţărâna cea rece se va însufleţi şi toţi morţii vor scutura de pe fruntea lor ţărâna mormântului ca să se supună glasului Celui Atotputernic.  Citeste mai mult
"La Judecată, Domnul Hristos nu ne va întreba ce fel de casă am avut, sau câţi metri pătraţi a avut casa în care am locuit, dar ne va întreba câte persoane am primit cu dragoste în casa noastră şi le-am ospătat; nu ne va întreba ce maşină am condus, sau ce marcă a avut maşina noastră, ne va întreba, în schimb, pe câţi dintre cei ce nu aveau un mijloc de transport i-am luat în maşina noastră şi i-am dus să-şi rezolve treburile lor, rupând din timpul nostru;"(Preasfințitul Ioachim Băcăuanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului)
Infricosatoarea Judecata (VORONET)

Predica la Duminica Infricosatoarei Judecati - Visarion Iugulescu

Friday, February 14, 2014

Flori de primavara in zapada

Toti vor sa ajunga in rai, dar nimeni nu vrea sa moara!

Daca trebuie sa alegi intre doua rele, alege-l pe cel pe care nu l-ai mai incercat pana atunci.

O minte singura e o prada usoara pentru diavol.

Fericirea omului tine cat corola unei flori.

Cele trei lucruri esentiale pentru a infaptui ceva care sa merite osteneala sunt munca staruitoare, perseverenta si bunul simt. (Thomas Edison)

Nu testa niciodata adancimea apei cu ambele picioare!
La multi ani

O minune facuta de Sf. Serafim la Sf. Mormant Ierusalim

Această întâmplare a fost povestită de o familie ortodoxă greacă, evlavioasă care locuiește actualmente în Anglia.

Cu prilejul unei vizite la locurile sfinte din Grecia, în timp ce se aflau pe peninsula Cassandra, s-au oprit în drum la o biserică de acolo. Era vorba de o biserică grecească obișnuită, dar ceea ce i-a surprins pe membrii acestei familii era evlavia evidentă față de Sfântul Serafim de Sarov. Pe lângă o icoană mare a Sfântului, se mai găsea acolo și o raclă cu o părticică din moaștele Sfântului. Au mărturisit că în Grecia majoritatea oamenilor au evlavie la acest Sfânt rus, unii oameni simpli chiar crezând că Sarov este o regiune a Greciei. Un preot slujitor la această biserică le-a povestit circumstanțele în care s-a ridicat lăcașul închinat Sfântului Serafim. Părintele paroh al bisericii se numea Nectarie, era un preot grec, și fusese trimis să facă ascultare la Mormântul Sfânt din Ierusalim. Ascultarea lui consta în organizarea orarului de desfășurare a slujbelor pentru diferitele comunități ortodoxe. Exista și un timp rezervat călugărițelor ruse în care acestea veneau să cânte și să citească acatiste. Într-una din zile, părintelui Nectarie i se păru că timpul alocat călugărițelor ruse era prea lung, astfel încât hotărâ să reducă acest timp la aproape jumătate. Încercarea călugărițelor de a contesta această decizie nu a avut nici un efect, ele trebuind să se conformeze pentru a nu pierde complet dreptul de a se ruga acolo. Chilia în care părintele Nectarie se odihnea noaptea era situată la etajul al doisprezecelea al clădirii de lângă biserică. În acea noapte nu mai rămăsese nimeni în biserică să se roage, toate ușile fiind încuiate. Brusc, s-a auzit o bătaie ușoară la ușa camerei sale. Părintele Nectarie era foarte surprins. Cine ar fi putut fi? A deschis ușa, nefiindu-i frică, gândindu-se că probabil cineva rămăsese în biserică din greșeală… . În fața lui se înfățișă un bătrân cu părul grizonat, a cărui figură nu-i era familiară. Acesta îndreptă un deget mustrător spre părintele Nectarie și-i ceru să nu-i necăjească fiicele. Deși mustrarea era zisă în limba greacă, părintele nu putea pricepe înțelesul acestor cuvinte. Mustrarea mai fu repetată o dată, apoi bătrânul stareț dispăru în întunericul culoarului. Părintele Nectarie a făcut încă o dată un tur al bisericii, dar negăsind pe nimeni, se întoarse în chilia sa să se odihnească. Dimineață, părintele era aproape sigur că avusese un vis. Dar când călugărițele ruse au venit la biserică și după ce și-au așezat micile lor icoane și au început să se roage, inima părintelui a tresărit. Pe una din icoane era zugrăvit chipul starețului bătrân care i se arătase cu o noapte înainte. Încă o dată îi răsună în urechi aceeași voce spunându-i să nu-i necăjească fiicele. În acel moment, părintele Nectarie a îngenunchiat în fața icoanei Sfântului Serafim și a sărutat-o cu evlavie, aflând de la călugărițe numele acestui Sfânt despre care înainte nu știa nimic. Apoi le-a redat călugărițelor timpul inițial de rugăciune în biserica Sfântului Mormânt. La puțin timp după aceasta, în viața părintelui Nectarie s-a întâmplat un alt lucru neobișnuit. Un episcop rus bătrân a venit la biserica Sfântului Mormânt și s-a rugat îndelung, până târziu, astfel încât părintele Nectarie l-a poftit ulterior să se odihnească în chilia sa. I-a dat episcopului patul său, intenționând să se odihnească pe o canapea. Dar bătrânul nu a închis un ochi în noaptea aceea, rămânând așezat în fotoliu și rugându-se cu metania. Părintele Nectarie se simți stânjenit să doarmă, astfel încât rămase să privegheze toată noaptea cu metania sa. La câteva zile, primi în dar de la acel episcop un pachet în care se afla o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. Recunoștința părintelui Nectarie a fost nemăsurată. Câtă milă îi arătase Sfântul, cât de repede îi iertase greșeala și cum l-a binecuvântat în chip minunat! Așadar, în acel moment a făcut făgăduința ca de îndată ce își va termina ascultarea la Mormântul Sfânt și se va întoarce în Grecia, va construi o biserică închinată Sfântului Serafim de Sarov. Și a construit această biserică în peninsula Cassandra, a așezat în ea moaștele Sfântului pe care le primise spre slava lui Dumnezeu și a sfinților Săi!
Sursa

Thursday, February 13, 2014

Tainele cele neştiute şi negrăite descoperite Sfantului Macarie de catre Ingerul Domnului



Cuvânt foarte folositor
 Sfântul Macarie mergând odată prin pustie, l-a ajuns din urmă Îngerul Domnului, zicând către bătrân:
 “Blagosloveşte, Părinte Sfinte”. Iar bătrânul gândind că e un călugăr din pustie, întorcându-se către dânsul, a zis:
“Dumnezeu să te ierte, fiule”. Călătorind puţină distanţă, se uita la faţa şi la chipul monahului cu mirare.
 “Te văd, fiule, şi mă mir cum de eşti la faţă şi la chip aşa împodobit; căci în lume n-am văzut această frumuseţe la oameni şi gândesc că nu eşti om şi de aceea te jur în numele Dumnezeului Cerului să-mi spui adevărul”. Atunci Îngerul a făcut închinăciune monahului şi a zis:
 “Blagosloveşte părinte. După cum mă vezi nu sunt om, ci Înger şi am venit să te învăţ tainele pe care nu le şti şi doreşti să le înveţi. Deci întreabă-mă ce voeşti şi eu îţi voi răspunde”. Atunci, bătrânul a făcut metanie îngerului zicând:
“Mulţumesc Ţie, Doamne, că mi-ai trimis conducător ca să mă înveţe acelea pe care nu le ştiu, căci doresc să învăţ tainele cele neştiute şi negrăite”. Aunci, răspunzând Îngerul, a zis:
 “Deci întreabă-mă, Sfinte Părinte”.
“Spune-mi, Sfinte Îngere, dacă se cunosc între dânşii oamenii cei adormiţi care au trecut din această viaţă în lumea veşniciei”.
“Ascultă, Sfinte Părinte, după cum în această lume oamenii dorm până dimineaţa şi se scoală şi pe cei de ieri îi cunosc şi se felicitează şi vorbesc şi stând de multe ori împreună se bucură şi întreabă unul de altul, tot aşa este şi în lumea cealaltă, se cunosc şi se bucură împreună şi vorbesc unul cu altul, după cum se află cineva în piaţă şi acolo vede boieri şi săraci şi întreabă cine este acesta şi cine este acela, şi aşa învaţă acelea de care n-a ştiut niciodată. Într-acest chip se face şi acolo pentru cei drepţi, iar cei păcătoşi şi de asta se lipsesc”. Atunci zice bătrânul:
“Te rog spune-mi şi acestea, după despărţirea sufletului de trup ce se face, şi de ce se face pomenirea morţilor?”. Şi răspunzând Îngerul, zice:
“Ascultă, Sfinte Părinte, după despărţirea sufletului de trup, îl iau Sfinţii Îngeri după trei zile, şi se suie la cer ca să se închine Domnului Nostru Iisus Hristos. De la pământ până la cer se află o scară şi la fiecare treaptă, este o ceată de diavoli la care le zice vameşi, şi-l întâmpină pe acel suflet duhurile cele necurate, şi aduc o carte scrisă de dânşii Îngerilor, acestea zicând: În cutare zi la atâtea ale lunii cutare, a făcut acest suflet aceasta, a furat, a curvit, a preacurvit, a făcut malahie, a spus minciuni, a sfătuit pe cineva de lucru rău, şi orice alt rău a făcut, toate le arată Îngerilor. Atunci arată şi Îngerii orice bine a făcut acel suflet, milostenii, rugăciuni, a plătit liturghii, post, şi orice altă faptă bună a făcut. Şi le pun în cumpănă (cântar) Îngerii şi diavolii şi dacă atârnă ceva mai mult faptele cele bune îl iau Îngerii îndată şi se suie la altă treaptă, iar diavolii scrâşnesc din dinţi ca nişte câini sălbatici şi se silesc să răpească necăjitul suflet din mâinile Îngerilor, iar sufletul fiind cuprins de frică şi cutremur caută cum să se ascundă în sânul Îngerilor şi se face mare întrebare şi mare tulburare până când îl scapă din mâinile acelor diavoli. Şi iarăşi se suie la altă treaptă şi acolo găsesc altă vamă mai puternică şi mai sălbatică. Şi aici se face iarăşi multă cercetare şi tulburare mare şi nepovestită, cine să ia acel suflet necăjit. Şi strigă diavolii, mustrând acel suflet, făcându-i mare frică, şi zicând: unde te duci? Nu eşti tu acela care ai curvit şi ai spurcat sfântul Botez, nu eşti tu acela care ai spurcat chipul cel Îngeresc? Acum unde vrei să te duci? Întoarce-te înapoi, întoarce-te în cele de dedesupt, întoarce-te în iadul cel întunecos, întoarce-te în focul cel mai dinafară, întoarce-te la viermele cel neadormit. Şi dacă acel suflet este osândit, îl întorc viclenii diavoli întru cele mai de jos ale pământului, în loc întunecos şi cu multe chinuri, şi vai acelui suflet, şi vai de ceasul în care s-a născut acel om. Şi cine poate povesti, Sfinte Părinte, nevoia aceea care o au sufletele cele osândite ale locului acela. Iar dacă se găseşte sufletul curat şi fără de păcat, se suie la cer cu atâta bucurie şi îl întâmpină Îngerii cu lumini şi tămâieri şi îl sărută şi îl duc la Stăpânescul tron şi se închină Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Şi atunci vede cetele Sf. Apostoli, ale Sf. Mucenici, a Sf. Părinţi, cele nouă cete ale Sf. Îngeri, luminaţia cea negrăită, şi aude melodia cea Îngerească şi frumuseţea cea negrăită şi nepovestită. Despre pomenirile morţilor ascultă, Sfinte Părinte: până la trei zile nu se suie sufletul spre închinare, iar cele trei zile se fac ca un dar trimis Domnului pentru acel suflet. Şi după ce se închină îl întorc Sf. Îngeri pe pământ şi îi arată locurile pe unde a petrecut această viaţă. Şi îi aduc aminte de faptele lui cele rele şi de cele bune: aici ai furat, acolo ai curvit, aici ai clevetit, acolo ai făcut malahie, aici ai făcut omor, acolo ai jurat strâmb, aici ai făcut nedreptate, acolo ai înjurat, aici ai dat cu dobândă, acolo te-ai îmbătat, aici te-ai sfădit, acolo ai smintit. Pe urmă îi arată cele bune: aici ai făcut milostenie, acolo ai postit, aici te-ai pocăit, acolo ai făcut liturghii, aici paraclis, acolo priveghere, aici rugăciuni, acolo ai făcut metanii, aici stare de toată noaptea, acolo înfrânare. Şi aşa îi arată până la a noua zi. Şi în ziua aceea se suie iarăşi la închinare ca a treia zi. Iar pomenirile se trimit ca o aducere aminte, ca un dar pentru suflet Domnului ca să-l primească cu ochi milostivi. Şi pe toate astea scrie: “ai ceva de folos”, pentru că mult folosesc sufletului milosteniile şi liturghiile şi pomenirile (parastase), căci acestea pot scăpa sufletul de la munci. După a doua închinare, iar îl aduc Îngerii în lume arătându-i Raiul, Grădina cu măslini, sânul lui Avraam, corturile şi odihna drepţilor. Şi când vede bucuria aceea nespusă, se mângâie, se bucură şi se roagă Îngerilor ca să-l aşeze şi pe el cu drepţii. Pe urmă îi arată şi muncile celor păcătoşi şi zicând: acesta este răul cel de foc, acesta e viermele cel neadormit, acesta este întunericul cel mai din afară şi acesta cel mai dinăuntru, aceasta este scrâşnirea dinţilor, şi, după cum urmează, toate muncile păcătoşilor. Nu este, sfinte Părinte, mai chinuitoare muncă şi mai înfricoşată ca a curvarului şi a hoţului, şi mai cu seamă a monahului şi călugăriţei celor preacurvari, a preotului şi a preotesei curvari. După ce i-a arătat şi a văzut acestea toate îl aduc iarăşi la închinare la 40 de zile, şi de aceea se fac pomenirile morţilor, pentru că la 40 de zile se ia hotărâre de a merge sufletul unde voieşte Dumnezeu, după lucrurile şi faptele care le-a făcut în lumea asta. Şi îl aşează până la învierea morţilor, ca să învieze cu trupul şi să dobândească după lucrurile lui”. Atunci suspinând bătrânul şi plângând cu amar, zice:
 “Vai de ziua în care s-a născut omul acela”. Îi zice Îngerul:
 “Aşa, cinstite Părinte, pentru cel păcătos, iar pentru cel drept fericită e ziua în care s-a născut”. Atunci zice bătrânul:
 “Te rog spune-mi dacă păcătoşii au vreo mângâiere sau un sfârşit muncile lor?” Şi răspunzând, Îngerul a zis:
“Nu, Sfinte Părinte, nici împărăţia drepţilor nu are sfârşit, nici munca celor păcătoşi. Dacă ar lua cineva la o mie de ani un bob de nisip din mare în altă parte, ar avea nădejdea că s-ar termina vreodată. Dar munca păcătoşilor nu are niciodată sfârşit”. Zice bătrânul:
 ‘Te rog spune-mi şi aceasta. Care din sfinţi sunt mai milostivi către om, ca să se roage necăjitul om către dânşii?”. Şi răspunzând, Îngerul zice:
 “Toţi sfinţii sunt milostivi către oameni şi făcători de bine. Dar voi oamenii sunteţi nerecunoscători şi nemulţumitori; îi faceţi de se mânie pe voi. Că şi Sfinţii Îngeri au mare compătimire către oameni, că pentru mântuirea oamenilor, au văzut şi ei cele prea minunate ale lui Dumnezeu. Dar mai cu seamă Doamna noastră şi Stăpâna Născătoare de Dumnezeu are milă mai mult de neamul omenesc. Sfinte Părinte, neamul omenesc trebuie necontenit să aibă numele ei în gura lor, dar diavolul i-a înşelat şi ei nemulţumitori şi nevrednici s-au făcut. Numai pentru rugăciunile şi mijlocirea ei se află lumea până astăzi. Au dispreţuit oamenii pe Dumnezeu şi pe sfinţi. Şi i-a dispreţuit şi Dumnezeu cu sfinţii pe ei”. Iarăşi zice bătrânul:
 “Spune-mi, Sfinte Îngere, care păcat este mai mare decât toate păcatele?”. Şi răspunzând Îngerul zice:
“Orice păcat, cinstite Părinte, desparte pe om de Dumnezeu, dar pomenirea de rău şi hula (înjurăturile) sunt mai presus de toate păcatele, că şi singure pot să arunce pe om în iadul cel întunecos, în cele mai de dedesupt ale pământului şi mării”. Şi iarăşi zice bătrânul:
 “Care păcat mai mult decât toate Îl urăşte Dumnezeu?”. Şi zice Îngerul:
 “Slava deşartă, că aceasta singură a pierdut toată lumea, că pentru slava deşartă Adam cel întâi zidit a fost izgonit din Rai. Din pricina ei cel mai mare al diavolilor şi-a găsit pierzarea. Din pricina ei Fariseul şi-a pierdut osteneala, căci când omul va cade în această patimă, greu se mai poate ridica”. Atunci, zice bătrânul:
 “Care dintre oameni se osândesc mai mult ca alţii?”. Zice Îngerul:
 “Ţi-am spus că curvarul şi hulitorul de cele sfinte, dar îţi spun ţie şi aceasta, că dedesuptul tuturor muncilor se află muncă grea şi înfricoşată, care se cheamă afania (nevăzută). Acolo se muncesc preoţii cei curvari şi călugării şi călugăriţele care curvesc. Pentru că, cinstite Părinte, ceata Îngerilor care a căzut din Cer, are să se reînnoiască din preoţii cei buni şi din călugări şi la mare cinste vor fi. Iar călugării cei vicleni şi păcătoşi la mare necinste şi muncă se vor trimite, ca şi preoţii care calcă dumnezeieştile porunci. Şi cei cari se fac cu daruri şi acei care nu împlinesc slujba lor pentru grijile lumii acesteia.Că numai pentru o slujbă au să dea seamă înaintea lui Dumnezeu. Iar despre preoţii cei beţivi ce să spun şi ce să grăiesc? Vai de ei că înfricoşată muncă îi aşteaptă”. Atunci zice bătrânul:
 “Te rog, spune-mi şi aceasta, cei cari defaimă sfânta Duminică au vreo odihnă acolo?”. Şi răspunzând, Îngerul zice:
 “Vai de ei, bătrânule, că înfricoşată muncă îi aşteaptă, căci cei care defaimă Sf. Duminică pe Domnul defaimă, şi Domnul îi va defăima pe ei, că ziua Duminicii Domnul este. Şi cine cinsteşte Duminica pe Domnul cinsteşte. Şi iarăşi cine cinsteşte ziua pomenirii Sfinţilor şi sărbătoreşte întru pomenirea Sfinţilor are mult ajutor de la dânşii, că au mare îndrăzneală către Dumnezeu, şi orice vor cere le va dărui Domnul. Dar oamenii au lepădat frica lui Dumnezeu de la dânşii şi nici pe Dumnezeu n-au prieten, nici pe careva dintre sfinţi. Ci s-au lipit numai de lucrurile lumii acesteia pierzătoare şi stricătoare şi va fi vai de ei. Cunoaşte, Bătrânule cinstite, că fiecare om, preot, monah sau mirean simplu care nu cinsteşte sfânta Duminică, faţa lui Dumnezeu nu o va vedea, nici nu va avea nădejde de mântuire. Acum, cinstite Bătrân, ce mai voieşti întreabă-mă, că e vremea să mă sui la ceruri ca să fiu înaintea Domnului meu”. Atunci, suspinând Bătrânul şi amar plângând, a zis:
 “Vai de mine, iată robul cel bun al Domnului meu, Înger fiind fără de trup şi fără de păcat, se grăbeşte să slavoslovească pe Dumnezeu. Iar noi cei pământeşti şi păcătoşi nu ne grijim, ci defăimăm mântuirea noastră. Te rog, spune-mi ce rugăciune se potriveşte monahului?”
 Şi i-a zis lui: “dacă omul este cu ştiinţă de carte, să zică Psalmii lui David (Psaltirea) sau Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Această rugăciune e cea mai puternică şi cea mai uşoară de zis. Căci mulţi din cei cu ştiinţă de carte au părăsit pe toate şi numai această rugăciune zicând s-au mântuit. Căci această rugăciune pot s-o zică şi tinerii şi bătrânii, şi bărbaţii şi femeile, şi monahii şi monahiile, şi cei învăţaţi şi cei fără ştiinţă de carte, şi cei isteţi şi cei simpli. Cine vrea să se mântuiască, aceasta să zică şi ziua şi noaptea, şi în casă şi pe drum, şi stând şi mergând; de călătoreşte ori lucrează aceasta să zică cu dorinţă şi cu râvnă. E de-ajuns pentru toţi cei care voiesc să se mântuiască”. Şi iarăşi zice bătrânul:
 “Pentru că ai venit să mă înveţi pe mine, păcătosul, mă rog spune-mi şi aceasta. Dacă se găseşte cineva om păcătos şi învaţă pe altul şi îl scapă din păcate şi-i arată calea cu fapte bune, are vreo plată?”. Îi zice lui Îngerul:
“Oricine învaţă pe altul şi îl scoate din păcate şi-i arată lui calea cu fapte bune, s-a mântuit pe el însuşi şi sufletul aceluia l-a scos de la munci. Tot aşa e şi cel care învaţă pe cineva rău, nu numai acela se pierde dar şi sufletul lui îl dă în mâinile diavolului. Deci nu este mai mare păcat decât a îndemna pe cineva la lucru rău”. Aceasta zicând Îngerul plecând capul către Bătrân, i-a zis:
 “Binecuvântează, Sfinte Părinte, şi mă iartă”. Atunci, căzând bătrânul în genunchi s-a închinat, zicând: “Mergi în pace, şi stând în faţa Sfintei Treimi, roagă-te pentru mine!” Şi depărtându-se Îngerul s-a suit la ceruri, iar Sf. Macarie mulţumind lui Dumnezeu s-a dus la chilia lui şi le-a povestit toate la un oarecare frate împreună vieţuitor în pustie, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeuîn vecii vecilor. Amin

Wednesday, February 12, 2014

Icoana Maicii Domnului POTIRUL NESECAT, izbavitoare de patima betiei

Icoana Maicii Domnului Potirul Nesecat, din Manastirea Vysotsky  (1370) din Serpukhov, izbavitore de patima betiei, dar si de dependenta de droguri si de orice alte dependente…

ISTORIA ICOANEI

Icoana Maicii Domnului “Potirul Nesecat” a fost desoperită în Rusia în anul 1878. Un soldat în rezervă din Tula obişnuia să-şi dea toată pensia pe alcool, distrugîndu-şi sănătatea. Deşi a ajuns să nu mai poată merge, el continua să bea.

Într-o noapte un sfânt i-a apărut în vis sfătuindu-l să meargă la Mănăstirea Maicii Domnului din Serpuhov. “Să ţi se facă o molitfă în faţa icoanei “Potirul Nesecat.” Pentru că nu avea nici un ban şi nici nu putea să meargă, omul nu a luat în seamă visul. Dar sfântul i-a apărut şi a doua şi a treia oară, îndemnîndu-l mai aspru să meargă la mănăstirea de care i-a spus.

Atunci, târîndu-se în patru labe, omul a ajuns până în satul învecinat şi s-a oprit la casa unei femei bătrâne care i-a doftoricit picioarele şi bărbatul a început să se simtă mai bine. În ziua următoare el a pornit din nou la drum, la început cu două cârje, apoi cu una, până ce a ajuns la mănăstire.

Acolo el le-a povestit călugărilor visul său, dar nici unul din ei nu părea să ştie de existenţa vreunei astfel de icoane. În cele din urmă, unul dintre ei şi-a amintit de o icoană în care era pictat un potir. Pe spatele ei scria “Potirul Nesecat.” După ce i s-a făcut molitfa ţăranul s-a întors acasă complet sănătos şi vindecat de alcoolism.

Noutăţile despre această minune s-au răspîndit cu repeziciune şi mulţi suferinzi de patima beţiei împreună cu familiile lor veneau să se roage în faţa icoanei. Mulţi dintre ei se reîntorceau să aducă mulţumiri Maicii Domnului pentru vindecare şi pentru că a răspuns la rugăciunile lor.

În fiecare duminică la Mănăstirea Serpuhov-Vyotsk se citeşte molitfa şi acatistul Potirul Nesecat în faţa icoanei pentru cei suferinzi de patima beţiei.

Acatistul Maicii Domnului Potirul Nesecat ( Izbavitoare de betie), in limba romana: aici.

Apus de soare la Schit




Tuesday, February 11, 2014

Sfanta Teodora Imparateasa

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă. Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să se îndure de ortodocşi. Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă. După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei Mihail.

Împărăteasa Teodora alături de împărăteasa Irina sunt cele care au stabilit în urma sinoadelor cinstirea sfintelor icoane. Biserica noastră o pomeneşte pe Sfânta Teodora la 11 februarie.

Sfintele sale moaste se afla in Insula Corfu.

Citeste mai mult

Monday, February 10, 2014

Ziua de odihna

Un taran lucra într-o zi de duminica la câmp, în timp ce consatenul lui credincios se ducea la Sfânta Biserica. Primul începu a-si bate joc de vecinul lui considerându-l habotnic. Însa credinciosul îi spuse:
 - Prietene, ce ai spune daca eu as avea 7 galbeni si as da 6 galbeni unui cersetor, pe care l-as întâlni în drumul meu?
- As spune ca esti foarte darnic, raspunse taranul necredincios – putin ironic.
 - Dar ce-ai spune daca acest cersetor, în loc sa-mi multumeasca, mi-ar cere si pe al saptelea?
 - As spune ca e un om de nimic, un netrebnic, si ca îsi merita spânzuratoarea.
 Acum, cel ce mergea spre biserica, îi zise zâmbind:
- Ei bine, ti-ai rostit propria ta osânda, caci din sapte zile câte sunt într-o saptamâna, Dumnezeu ti-a dat sase pentru lucru si a saptea o vrea sa o sfintesti pentru El. Dar tu o vrei si pe a saptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cersetor. Necinstirea duminicii, ca zi a Domnului si Creatorului Universului, o practica foarte multi dintre crestinii botezati în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Ne dorim din tot sufletul împlinirea multor dorinte, ne dorim sanatate, spor în toate dar fara de Dumnezeul Cel Adevarat. Ne-am faurit dumnezeul propriu, acel dumnezeu care asculta de noi, caruia îi facem noi legile si regulile. Prin aceasta ne facem vinovati de ruperea armoniei lui Dumnezeu pentru ca în toate facem voia noastra si nu cea dumnezeiasca adevarata. Cât de superficial tratam aceasta necinstire a duminicii si cât de mic ni se pare acest pacat. Cât de neînsemnat ni se pare a face cu totul altceva atunci când întreaga crestinatate se roaga în Biserici. Sa cugetam cu atentie si sa vedem cum si noi de multe ori ne rostim singuri sentinta asemenea batjocoritorului din pilda de mai sus.

Sursa

Sunday, February 9, 2014

Sfantul Haralambie


Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a rãspândit cu succes credinţa în Mântuitorul Hristos, cãlãuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a comandantului de armatã Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa judecãţii, unde el şi-a mãrturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la idoli.

În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor sãi, spunând: "Vã mulţumesc, fraţilor, cã mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte sã se uneascã cu veşnicia!"

Vãzând cã sfântul rabdã durerile fãrã sã scoatã vreun cuvânt rãu, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tãierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au vãzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lãudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.

Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de torturã, începând sã-l rãneascã pe sfântul martir, când deodatã mâinile i-au cãzut ca secerate de sabie, rãmânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţã pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafã.

Luchie l-a implorat pe sfânt sã-l salveze cu rugãciunile sale şi sã se milostiveascã de el, iar martirul în bunãtatea sã s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Luchie, care a cãzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat sã-l boteze.

Luchie i-a spus despre cele întâmplate împãratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împãratul a ordonat sã fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împãratul nu s-a mulţumit şi le-a cerut sã-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rãmas nevãtãmat.

La cererea pãgânului împãrat, ca sã-i dovedeascã puterea Dumnezeului sãu, Sf. Haralambie a fãcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morţi un tânãr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împãratului, Galinia, a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de douã ori la rând, într-un templu pãgân. Împãratul a mai dat ordin sã-i zdrobeascã sfântului gura cu pietre şi sã-i ardã barba dar sfântul a întors flãcãrile asupra chinuitorilor sãi.

Plin de rãutate drãceascã Septimiu Sever împreunã cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrãznind sã-L provoace pe Dumnezeu şi sã-L cheme sã vinã pe pãmânt sã-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoşãtor, ridicându-i pe cei doi pãgâni în aer şi nu i-a lãsat pe pãmânt pânã când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi dupã ce şi-a revenit din sperieturã, împãratul a dat din nou ordine sã-l tortureze pe sfânt.

În cele din urmã, Sf. Haralambie a fost condamnat la tãierea capului cu sabia. În timpul rugãciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a vãzut pe Mântuitorul şi pe îngerii sãi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu sã aibã grijã de locul unde vor rãmâne moaştele sale, ca acel loc sã nu sufere niciodatã de foame sau boli, sã aibã prosperitate, pace, abundenţã de fructe, roade şi vin, iar sufletele oamenilor din acel loc sã fie mântuite. Domnul i-a promis cã o sã-i îndeplineascã dorinţele şi S-a ridicat la cer împreunã cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multã onoare.

În hagiografia şi iconografia greacã Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele ruseşti îl prezintã ca episcop. sursa

Necredinta in Dumnezeu si urmarile acesteia



Scrie în Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culege”.
Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:

John Lennon (Cântăreţ):
Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).
Lennon, după ce a declarat că membrii formaţiei Beatles erau mai cunoscuţi decât Iisus Christos, a fost împuşcat de şase ori.

Tancredo Neves (Preşedinte al Braziliei):

În timpul campaniei prezidenţiale, acesta a declarat că, dacă ar obţine 500.000 de voturi din partea partidului său, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea îndepărta de la Preşedinţie.
Bineînteles, a obiţnut voturile, însă s-a îmbolnăvit cu o zi înainte de a deveni preşedinte, apoi a murit.

Cazuza (Compozitor, cântăreţ şi poet bi-sexual):

În timpul unui spectacol în Canecio (Rio de Janeiro), în timp ce îşi fuma ţigarea, a pufăit fumul în aer şi a spus: “Doamne, asta e pentru Tine.”
A murit la vârsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, într-un fel groaznic.


Cel care a construit Vasul Titanic

După ce s-a încheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a întrebat cât de sigur era Vasul.
El a răspuns cu un ton ironic: “Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda”. Cred că ştiţi cu toţii ce a urmat.


Marilyn Monroe (Actriţă)

A fost vizitată de Billy Graham, în timpul unei reprezentaţii a unui spectacol. Acesta a declarat că Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis să îi predice.
Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus predicatorul, ea a replicat: “N-am nevoie de Iisus al tău”. O săptămână mai târziu, a fost găsită moartă, în apartamentul ei.


Bon Scott (Cântăreţ)

Fostul vocalist al formaţiei AC/DC. Într-un cântec din 1979, el spunea: “Nu mă opriţi: mă îndrept pe drumul meu, pe drumul care duce în infern”.
Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost găsit mort, înecat cu propria vomă.


Campinas (in 2005)

În Campinas, Brazilia, un grup de prieteni, beţi, au luat, în drum, o altă prietenă... . Mama a însoţit-o până la maşină şi, îngrijorată de starea în care se aflau prietenii ei, i-a spus, ţinând-o de mână pe fata care se aşezase în masină: “Fiica mea, mergi cu Dumnezeu şi fie ca El să te apere.”
Aceasta a răspuns: “Poate doar dacă El (Dumnezeu) merge în portbagaj, pentru că aici, înăuntru,.... e deja plin.”

Peste câteva ore, a sosit vestea că tinerii au fost implicaţi într-un accident mortal, toţi au murit, maşina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de maşină fusese, însă, în mod surprinzător, portbagajul era intact. Poliţia a declarat că nu vedea în ce mod a putut rămâne intact portbagajul. Spre surprinderea lor, în portbagaj au găsit un carton de ouă, iar ouăle erau toate întregi.


Christine Hewitt (ziaristă şi redactoră de emisiuni de divertisment din Jamaica )

Ea a declarat că Biblia (Cuvântul lui Dumnezeu) este cea mai proastă carte scrisă vreodată.
În iunie 2006 a fost găsită arsă în maşina proprie.


Mulţi alţi oameni importanţi au uitat că nu există nici un alt nume căruia să i se fi acordat atâta autoritate, precum numele Domnului Nostru Iisus Hristos.
Mulţi dintre aceştia au murit, numai Domnul Nostru Iisus Hristos a murit şi a înviat şi este viu




Thursday, February 6, 2014

Insula plantelor endemice - SOCOTRA (OCEANUL INDIAN) - Patrimoniu UNESCO

Socotra este un arhipelag format din patru insule, situat în Oceanul Indian, în apropierea Golfului Aden. Socotra, o insula izolata, supranumita si Galapagosul Oceanului Indian, în prezent, adaposteste 825 de specii rare de plante, dintre care o treime sunt endemice (specifice numai acestei insule).
Oceanul Indian (Socotra)
Vulturii din Socotra dupa o masa indestulata cu peste 

Vulturi in familie (Oceanul Indian)

Socotra OCEANUL INDIAN 

Socotra OCEANUL INDIAN





Arborii de tamaie 

 Una din cele mai uimitoare plante de pe insula este multisecularul Cinnabar sau „Sângele dragonului” (Dracaena cinnabari). Rasina lui purpurie este un leac eficient pentru multe boli (femeile o folosesc dupa nastere la oprirea sangerarii). Localnicii o folosesc la fabricarea vopselurilor si a lacurilor.
Copacul: Sangele dragonului
Arbore: Sangele dragonului

 Trandafirul desertului (Adenium obesum), ia forme fascinante în încercarea ei de a se ancora în solul stâncos, si produce minunate flori roz, gigantice. Trunchiul "copacului de sticla-butelie " este un rezervor pretios de apa pentru aceasta zona. În rezervatia Homhil, pe platoul Hamadero din
Trandafirul desertului
Arborele de sticla  (butelie)
Insula Socotra, se afla cea mai batrâna padure de arbori de tamâie (Boswellia socotrana), cu nu mai putin de noua varietati. De aici au importat vechii egipteni pretioasa substanta folosita în ceremoniile lor religioase.
Pestera din Socotra
Pestera din Socotra

Wednesday, February 5, 2014

Cea mai bătrână pădure de arbori de tămâie

Tămaie iți aducem Ție, Hristoase Dumnezeule, ca miros de bună mireasmă duhovnicească pe care primind-o altarul Tău cel mai de sus din ceruri, trimite-ne nouă darul preasfântului Tău Duh…

În rezervația Homhil, pe platoul Hamadero din Insula Socotra, se află cea mai bătrână pădure de arbori de tămâie (Boswellia socotrana), cu nu mai puțin de nouă varietăți. De aici au importat vechii egipteni prețioasa substanță folosită în ceremoniile lor religioase.



Monday, February 3, 2014

Nu uita ce e mai important!


Povestea spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră, a auzit o voce misterioasă care i-a spus: „Intră şi ia tot ce îţi doreşti, dar nu uita ceea ce este mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi, peştera se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ceea ce-i mai important“. Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasă i-a vorbit din nou: „Mai ai doar puţin timp. Ia seama să nu uiţi ceea ce este mai important.“ Curând, femeia, încărcată de aur şi de pietre preţioase, a fugit afară din peşteră şi dintr-odată o lespede grea a închis accesul spre grotă. Atunci femeia şi-a amintit că a uitat copilul înăuntru, dar intrarea era blocată pentru totdeauna. Mirajul bogăţiei a durat puţin, dar disperarea nu a părăsit-o până la mormânt. La fel se întâmplă de multe ori şi cu noi. Avem un număr de ani pentru a trăi în această lume şi o voce ne aminteşte mereu: „Nu uita ce e mai important!“ Şi cele mai importante sunt valorile spirituale, familia, viaţa, educaţia, bunul-simţ, adevărul şi demnitatea de om. Dar goana după câştig, după averi şi plăceri ne fascinează într-atât încât uităm ceea ce este mai important. Aşa ne risipim timp şi nesocotim esenţialul, ceea ce ne îmbogăţeşte sufletul. Să nu uităm niciodată că viaţa în această lume trece repede şi că moartea vine când ne aşteptăm mai puţin. Iar când poarta vieţii se închide pentru noi, regretele nu ne mai folosesc la nimic. Sursa