MACRISUL
este o plantă perenă cultivată datorită gustului său răcoritor şi a proprietăţilor sale depurative, diuretice, antiinfecţioase, antiscorbutice şi uşor laxative. Are un conţinut scăzut de calorii şi este bogată de fier, iod, sulf, zinc, potasiu, fosfor, magneziu, vitamina C şi A, acid folic şi alţi fitonutrienţi.
Îmbunătăţeşte funcţiile glandei tiroide
Datorită conţinutului de iod, măcrişul este indicat în special în dieta românilor, cunoscut fiind numărul ridicat al persoanelor care suferă de guşă tiroidiană. Mai mult, accelerează metabolismul, fiind indicat în hipotiroidie.
Previne bolile cardiovasculare
Bogat în luteină, zeaxantină şi carotidieni naturali, măcrişul este un aliat de nădejde în prevenierea bolilor cardiovasculare. Macrisul reduce grăsimile din sânge şi scade colesterolul rău, prevenind ateroscleroza.
Antibiotic natural
Măcrişul este bogat în substanţe cu rol antibiotic, luptând împotriva infecţiilor din organism şi întărind imunitatea.
Previne pietrele la rinichi
Măcrişul prezintă efecte de reglare a diurezei, prevenind formarea nisipului sau pietrelor la rinichi şi tratând eficient edemele.
Ameliorează bolile de piele
Decoctul de rădăcina de măcriş este folosit în comprese pentru ameliorarea afecțiunilor pielii, fiind eficient chiar şi în tratarea psoriazisului.
Îmbunătăţeşte vederea
Cu un conţinut ridicat de vitamina A, măcrişul ajută la menţinerea sănătăţii ochilor, prevenind cataracta şi îmunătăţind vederea.
Ameliorează astmul
Măcrişul are importante proprietăţi antialergice, fiind în acelaşi timp bogat în vitamina C, motiv pentru care este indicat în tratarea astmului, a gripei şi a bronşitei.
Vindecă ficatul
Considerat un aliment-tratament pentru ficat, consumul de măcrişul este recomandat pentru regenerarea hepatică şi în dieta celor care suferă de ficat gras.
Previne anemia
Bogat în acid folic, dar şi în fier, măcrişul este indicat în dieta persoanelor ce suferă de anemie.
Macrisul se poate prepararea si in supe, dar cea mai indicata este folosire frunzelor in stare cruda, recent culese, neimbaranite, sub forma de salate, eventual cu oua sau sunca.
Cateva retete de salate
Taie macris, avocado, ceapa, ardei gras, rosii, si condimentaza totul cu zeama de lamaie si cu iaurt proaspat. Serveste imediat.
Alta reteta: taie marunt frunze de macris, varza chinezeasca, freaca pe razatoare doua sfecle mici sau una mai mare si adauga un sos facut din ulei de masline, un catel de usturoi zdrobit, o jumatate de lingura sos de soia, o jumatate de lingura ghimbir maruntit fin, sare. Cele doua compozitii se amesteca eventual intr-un blender, iar la sfarsit se adauga coriandru tocat fin.
Inca o reteta: taie frunzele de macris marunt, adauga ceapa verde tocata, si doua oua fierte bine, de asemenea tocate. Adauga smantana proaspata sau ulei de masline si mai adauga sare si mirodenii dupa gust. Varianata: ouale fierte se pot taia in doua, pentru a ornamenta salata cu ele.
Cine are imaginatie si talent, poate nascoci si alte retete, intrucat fruzele de macris se pot asocia aproape cu orice aliment vegetal.
CIMBRISORUL
Proprietăţi terapeutice şi acţiuni specifice
Cimbrişorul a fost denumit “antibioticul săracului” datorită multiplelor sale proprietăţi:
– expectorante, antiseptice pulmonare şi intestinale, antiastmatice, sudorifice, antitusive;
– hepatoprotectoare, colagoge, coleretice, carminative, stomahice, antidiareice, antispastice, antihelmintice;
– antimicotic superactiv;
– diuretice, diaforetice, uşor depurative, stimulatoare ale funcţiilor rinichilor;
– antihemoragice, hemostatice;
– sedative ale sistemului nervos;
– vulnerare, puternic antiseptice extern, bactericide, antivirale, dezinfectante;
– stimulente generale, tonice locale, reconfortante;
Cimbrişorul prezintă următoarele acţiuni specifice:
– efect curativ în laringite, traheite, gripă, bronşite, infecţii respiratorii şi tuse convulsivă, tuberculoză (datorită uleiului eteric);
– stimulează funcţiile hepatice (secreţia bilei de către ficat şi contracţiile vezicii biliare) şi pofta de mâncare la anemici şi are rol în dischinezie biliară, enterocolite, enterite, dureri de stomac, dispepsii nervoase, crampe abdominale, constipaţie, aerofagie, meteorism intestinal, hemoragii interne, hemoroizi;
– reumatism, artrite, sciatică, scleroză în plăci;
-nevroză astenică, neurastenie, stări de oboseală, depresie psihică, migrene, apatie, convalescenţă, anemie, stări de slăbiciune, epilepsie, paralizie;
– stimularea memoriei;
– inflamaţii ale sânilor, dureri menstruale, spasme ale organelor genitale;
– eliminarea viermilor intestinali (ascaridioză, oxiurază) datorită timolului din ulei;
– alcoolism;
– ulceraţii tegumentare, răni, furuncule, abcese, arsuri, panariţiu
Forme de utilizare în terapeutică
· Infuzie
Datorită timolului din uleiul eteric, ceaiul de cimbrişor poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali
Ca plantă medicinală se utilizează (intern) în: bronşită, tuse convulsivă, astm, răguşeală.
Având acţiune antiseptică puternică, acţionează asupra ficatului şi rinichilor, ameliorând starea lor de funcţionare. Substanţa amară în asociaţie cu ceilalţi componenţi chimici din drog dau ceaiului de cimbrişor şi proprietăţi stomahice şi stimulente, care îl fac să fie un bun tonic în cazul anemiilor. Intern, se foloseşte sub formă de infuzie – 1-2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi (îndulcite cu miere de albine), de preferinţă înaintea meselor principale.
Ulei
Uleiul de cimbrişor este un stimulator puternic al imunităţii în cazul maladiilor infecţioase. Este util în afecţiunile căilor respiratorii superioare (rinită, inflamarea nazofaringelui), în bronşite, pneumonii – elimină fenomenele de stază. Posedă proprietate analgezică în artrite, miozite, nevrite.
Băile aromatice cu ulei de cimbrişor tonifică sistemul vegetovascular, majorează tensiunea arterială la hipotonici, normalizează digestia (înlătură spasmele, degajarea de gaze şi meteorismul gastric şi intestinal), favorizează curăţarea organismului de reziduuri, alină durerile menstruale, elimină procesele inflamatoare ale aparatului urogenital.
ANTIMICOTIC REDUTABIL
Fiind un bun antiseptic, uleiul de cimbrişor cicatrizează plăgile, este benefic în afecţiunile cutanate (eczemă, dermatită, scabie etc.), manifestă efect antimicotic (tratează candidoza şi alte afecţiuni micotice), este util în tratamentul afecţiunilor urogenitale (cistită, uretrită, vaginită). În cosmetologie uleiul de cimbrişor se foloseşte pentru întărirea părului, restabileşte structura unghiilor. Este ulei de notă superioară.
Extern, se utilizează tot sub formă de infuzie – 100 g plantă uscată şi mărunţită, la 3 litri apă clocotită. După 30 minute se strecoară şi lichidul astfel obţinut se toarnă în apa din cadă care trebuie să aibă temperatura de 37 0C. Se aşteaptă 15-20 minute înainte de folosire. Nu se supradozează deoarece provoacă tulburări gastrointestinale, excitaţii nervoase urmate de depresie.
Perna din iarba de cimbrişor Farmacia Naturii - ajută la înlăturarea coşmarurilor. Energetica uleiului: imprimă curaj,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu