luni, 5 septembrie 2016

Sfantul Profet Zaharia si Dreapta Elisabeta Parintii Sfantului Profet inaintemergator si Botezator Ioan.




Sfantul Profet Zaharia si Dreapta Elisabeta au fost parintii Sfantului Profet inaintemergator si Botezator Ioan. Ei erau descendenti din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot in Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele doua femei casatorite si evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsa de la Dumnezeu.
intr-o zi, in timpul slujbei din templu, un inger i s-a aratat lui Zaharia care i-a spus ca sotia sa batrana va naste prunc, "care va fi mare inaintea Domnului" (Luca 1:15) si "va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie" (Luca 1:17).
Zaharia s-a indoit de aceasta prezicere si pentru aceasta slabire in credinta el a fost pedepsit, luandu-i-se graiul. Cand Elisabeta a nascut un fiu, fiind insuflata de Duhul Sfant i-a dat numele Ioan, desi nimeni din familie nu mai avea acest nume.
Cand l-au intrebat si pe Zaharia acesta a scris si el numele de Ioan pe o tabla. Imediat dupa aceasta i-a revenit darul vorbirii si a inceput sa profeteasca despre fiul sau care urma sa fie inaintemergatorul Domnului.
Cand Irod imparatul a auzit de la magi despre nasterea Mantuitorului, a dat ordin sa fie omorati toti copiii de parte barbateasca de pana la doi ani din Betleem si din imprejurimi, sperand astfel sa nu-i scape nici pruncul Iisus.
Irod stia despre nasterea neobisnuita a lui Ioan si vroia sa-l omoare, crezand ca acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profetii. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul in munti si s-a rugat la Dumnezeu sa-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crapat si i-a adapostit pe mama si fiu pana ce prigonitorii au disparut.
in acele zile tragice, Zaharia slujea in templu iar soldatii lui Irod au incercat in zadar sa afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta si Ioan. Apoi, acestia l-au omorat pe sfantul profet, injunghiindu-l in fata altarului (Matei 23: 35).
Elisabeta a murit la 40 de zile dupa sotului ei si Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trait in pustie pana in ziua in care a aparut in fata poporului lui Israel.
Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn si a celor impreuna cu dansii optzeci de preoti si leviti, adica diaconi.

Mucenicii Urban, Teodor, Medimn impreuna cu cei 79 de tovarasi au patimit la Nicomidia sub imparatul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul ortodox Evagrie a fost inlaturat de la Biserica din Constantinopol si crestinii care nu au acceptat erezia ariana au fost inchisi si torturati.
Ajunsi la disperare, crestinii ortodocsi au cerut sprijinul imparatului si au trimis la el 80 de oameni religiosi, condusi de Sfintii Urban, Teodor si Medimn.
Auzind plangerile lor justificate, imparatul s-a maniat foarte tare dar s-a stapanit sa se arate. in secret l-a chemat pe eparhul Modest si i-a dat ordin sa-i omoare pe delegati. Modest i-a urcat pe un vapor spunandu-le ca vor fi trimisi la inchisoare, dar apoi le-a dat ordin ofiterilor sa dea foc corabiei aflata in larg. Astfel, toti martirii de pe corabie au ars de vii.
Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, in Persia.
Sfantul acesta a fost pe vremea lui Teodosie imparatul romanilor si a lui Isdigerd I (399-419) imparatul persilor, in anii 412. Fiind prins de mai-marele vrajitor care il silea sa se inchine soarelui si focului, fiindca nu s-a plecat, a poruncit sa-l bata peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atat de mult, incat a ajuns ca un mort. Pentru aceasta luandu-l slujitorii l-au dus la casa sa. Si dupa un ceas si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu.
Tot in aceasta zi, pomenirea aratarii Sfantului Apostolul Petru la Iustinian imparatul.
Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul) Manastirii Sfantului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.
Sf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus si s-a nascut in anul 1597 intr-o familie de crestini numita Filipovici. El a fost bine educat si cunostea literatura teologica si istorica dupa cum se poate vedea in jurnalul sfantului, care s-a pastrat.
in tinerete, Sf. Atanasie a fost dascal in casele comerciantilor polonezi. in 1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Manastirea Sf. Duh din Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah in 1632 si ales staret al Manastirii Duboisk de langa Pinsk.
Cu ajutorul si binecuvantarea speciala a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reusit sa reinvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost luate de polonezi. intre anii 1638-1648 Sf. Atanasie a facut ascultare ca egumen al Manastirii Bretsk-Simeonov, indurand abuzuri nesfarsite din partea Uniatilor si fiind ilegal persecutat de autoritatile civile. A fost intemnitat de trei ori.
Sfantul a fost dus la Kiev in fata unui tribunal religios ca sa fie judecat dar a fost achitat si s-a intors la manastirea sa. Timp de zece ani Atanasie a luptat impotriva oamenilor rauvoitori, pentru triumful netulburat al ortodoxiei, marturie fiind suferintele sale.Dupa mai multe incercari de a-i frange spiritul de lupta pentru ortodoxie, in cele din urma, dupa un alt proces care i s-a intentat, sfantul a fost condamnat la moarte prin executie, deoarece era impotriva Uniatilor.
Sf. Atanasie a murit ca martir in noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moastelor s-a facut in 20 iulie 1679.
Tot in aceasta zi, pomenirea purtatorului-de-patimire sfantul print Gleb.
Sfantul Print Gleb, botezat cu numele David, a fost unul din primii martiri rusi cunoscuti sub numele de "Purtatori de patimiri". El a patimit impreuna cu fratele sau, printul Boris (botezat in crestinism cu numele de Roman). Dupa uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis Printului Gleb un mesager mincinos
care-i aducea informatii eronate despre tatal lor, Marele Print Vladimir, mort din cauza unei boli, incercand astfel sa scape si de ultimul pretendent la tronul din Kiev.
Fiind mintit, Printul Gleb s-a grabit sa ajunga la Kiev insotit de o mana de oameni. Fratele sau mai intelept Yaroslav, ajungandu-l din urma la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum, deoarece sfantul Gleb nu-si putea imagina o astfel de cruda inselaciune din partea fratelui sau Svyatopolk.
Nu departe de Smolensk, ucigasii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus, cerand doar sa fie lasat in viata pentru varsta lui frageda. Dar la ordinul criminalilor, bucatarul navei i-a taiat gatul lui Gleb ingropandu-l langa Smolensk, intr-un loc pustiu, intre doua trunchiuri de copac, intr-un sicriu modest din lemn. (+1015). in perioada 1019-1020 fratele sau, Yaroslav i-a descoperit mormantul si trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod langa Kiev si ingropat langa sfantul print Boris.
Mai tarziu, moastele fratilor au fost mutate in 2 mai la Biserica Sf. Vasile cel Mare, savarsindu-se multe minuni la raclele celor doi sfinti "Purtatori de Patimiri". Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujba pentru printii sfinti fixand si data praznuirii lor in comun ziua de 24 iulie, incepand din prima jumatate a sec. al XI-lea.
Biserica Rusa i-a cinstit din vremuri stravechi pe acesti doi sfinti, care prin rugaciunile lor au ajutat locul lor de nastere, mai ales in perioadele de mari tulburari. Astfel, chiar inainte de Batalia de la Neva din 1240, Patimitorii Boris si Gleb au aparut in vis unui soldat din armata printului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august si 23 mai), ajutand rusii in timpul luptei.
Cronicile sunt pline de marturii ale milostivirii celor doi sfinti rusi si de minunile care s-au vazut la raclele lor. Multe biserici s-au construit in Rusia care au primit hramul Sfintilor Purtatori de Patimiri Boris si Gleb.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu