Sfantul Mina, praznuit la 11 noiembrie, s-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta. Ajunge in armata imperiala, insa, la 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice.
Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-a taiat capul.
Sfantului Mucenic Victor a trait in vremea imparatului roman Antonin. Era un ostas sub stapanirea voievodului Sebastian. Pus sa jertfeasca zeilor, Victor a raspuns: "Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte, Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Caruia imparatie este fara de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce fac voia imparatului vostru cel muritor, a caruia imparatie este vremelnica, vor pieri in veci".
Primeste ca pedeapsa sfaramarea degetelor, apoi ruperea lor din incheieturi, punerea intr-un cuptor incins, intr-o caldare cu ulei incins, sa manance carne otravita. Primeste aceste pedepse fara a pati ceva. Le vesteste calailor, ca dupa 12 zile de la moartea sa, vor muri si ei. I se va taia capul, iar din trupul sau va curge lapte si sange.
Sfanta Stefanida moare pentru ca nu a primit inchinarea la idoli. Inainte de moarte a spus: "Las lumea aceasta desarta si vremelnica si toate dulcetile trupesti ce sunt pe pamant, precum si pe barbatul meu, ca sa pot iesi impreuna cu fecioarele cele intelepte in intampinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mantuitorul meu". I s-a legat un picior de un finic si celalalt picior de lat finic. Cei doi copaci au fost taiati. In caderea lor, au despartit pe sfanta in doua.
Sfantul Teodor Studitul (759-826), s-a nascut intr-o familie pioasa din Constantinopol. A fost hirotonit preot de patriarhul Tarasie in 787/788. Cand imparatul Constantin VI se casatoreste pentru a doua oara, Teodor devine unul dintre cei mai aspri critici ai imparatului, dar si ai patriarhului Tarasie, deoarece acceptasera savarsirea celei de a doua casatorii. Este cunoscut pentru lupta sa impotriva iconoclasmului. Teodor trece la cele vesnice in anul 826.
O marturie cutremuratoare despre cumplitele persecutii la care au fost supusi marturisitorii ortodocsi in timpul domniei lui Leon V Armenaul (813-820), ne-o ofera Sfantul Teodor Studitul, intr-o epistola catre patriarhul Alexandriei: „Sfintele altare sunt profanate, aproape toate sufletele cedeaza. Putini sunt cei care rezista, iar aceia trec prin focul suferintelor. Unii au suferit insulte si batai, altii lanturi si inchisoare, neprimind decat putina paine si apa. Unii au fost alungati, siliti sa traiasca in pustie, in munti sau pesteri. Multi, dupa ce au fost biciuiti, au plecat catre Domnul ca niste mucenici; altii, pusi in saci, au fost aruncati in mare, la adapostul intunericului, asa cum s-a aflat de la cei care au vazut. Sunt anatematizati Sfintii Parinti, ridicati in slava nelegiuitii. Nu mai exista adapost pentru trup pe pamant. Nu poti rosti un cuvant evlavios, caci esti supravegheat indeaproape. Barbatul trebuie sa se fereasca de sotie, stapanii se arunca la picioarelor robilor lor de frica delatiunii. Turnatorii si scriitorii de rapoarte sunt platiti anume pentru aceasta de catre putere, pentru a nota unde si cum nu se vorbeste pe gustul Majestatii Sale sau nu se ia parte la nelegiuire. Daca detii vreo carte despre icoane sau chiar vreo icoana, daca ai adapostit vreun fugar, daca ai slujit celor care sunt intemnitati si esti prins, de indata esti ridicat, biciuit, alungat“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu